A FOST CANDVA...

Privesc spre cerul infinit,
Pierzand orice notiune despre timp.
Ma transform intr-o raza de speranta
Gandind ca totul va mai fi la fel macar odata-n viata...
Acum pastrez in gand doar atingerea ta
Si inima-mi spune ca inca te mai vrea...
Lacrimi de gheata insa...tot mai curg,
A fost ce-a fost,dar s-a pierdut
Pentru un moment de indecizie si nesiguranta,
Si astfel,mi-am schimbat intreaga viata.
Si ma gandesc ca tot ce-a fost,a fost frumos:
Un gest,un gand,un sentiment periculos.
Acum,din partea ta totul este dat uitarii,
Iar gandurile mele sunt tulburi ca si apa neagra a marii
Plina de gunoaie si prinsa in furtuna
Cand totul e pierdut si se transforma-n spuma...
Acum privesc in urma cu durere
Si-ncerc sa-i spun inimii sa-nceteze sa mai spere...
Pentru ca...tu esti acolo...eu aici...
Nici macar nu inteleg ce ai vrea sa-mi zici,
Ma vezi doar o umbra ce candva a existat
Inainte sa se termine acel ceva ce inca n-am uitat...