Din vazduhul negurii aprinse,
Coboara trist un inger pe pamant
Si se aseaza pe malul unei ape prinse
Intr-o furtuna stinsa de-al suferintei gand.
Apoi scurteaza cu privirea largul zarii
Si se gandeste la lumea ce-a lasat,
Apoi se uita in apa limpede a marii,
Gandindu-se la al sau grav pacat.
El a dat gres iubind o zana,
O zana ce i-a fost calau,
Caci viata lui s-a transformat in spuma
Si nici nu stie cum va fi destinul sau.
Simtind dispretul fratilor din Rai
Si fiind respins de-al sau Stapan,
Decide sa plateasca lasand in urma-un trai
Si alegand o viata transformata-n scrum.
Cararile-i sunt acum straine
Si urca si coboara trepte nevazute,
Caci perna Raiului cu vise line
Este pierduta acum in lumi neintalnite.
Rapus de amintirea zilelor senine
Se uita rugator spre cer,
Dar nimeni nu-i intinde-o mana sa-i aline...
Durerea de a fi stingher.
Si sufera...si plange temator,
Astfel...plateste pe pamant...
Si-n suflet simte-un groaznic dor,
Un dor ce-l duce in mormant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu